Prima zăpadă…
…îşi merită colindul ei.
Vreau o sanie şi vreau un cal
Şi-un colind.
Şi pe alba pârtie de deal
S-o întind.
Eu să plec pe-un drum fără sfârşit
Singurel,
Ca un trist, ca un neadormit
Clopoţel.
Norii au un straniu mers, trec şi ning,
Şi se-aude-n Univers: ding, dang, ding!
Să mă fugărească lupi flămânzi
Prin nămeţi.
Să mă uit în ochii lor rotunzi:
“Voi ce vreţi?”.
Din banalul, zilnicul concert
Să mă smulg
Şi în iarna mare să mă pierd
Ca un fulg.
Şi cândva, pe drumul de pe deal,
Coborând,
Să se-ntoarcă o sanie şi-un cal
Şi atât.
Eu să mor şi să mă pierd în cer
Şi să ning
Peste casa mea cu leru-i ler,
Ding, dang, ding!
Numai la noi nu a nins… :(
da’ greu mai scrii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
“Lipsă de inspiraţie” îi zice.