My life, my love

"Ca să nu-ndrăgeşti nimică, tu rămâi la toate rece."

Archive for the month “Iulie, 2009”

Pe firul de păianjen al memoriei

 
„Aş vrea să nu fi trecut degeaba prin viaţă. Ploaia care cade acum pe straşină , pe geam şi pe asfalt şi care miroase a vară, aş vrea s-o fixez, să rămână aici, pe foaia aceasta, ca o pânză din cele făcute să nu piară, ca să trăiesc şi eu cu ea, mereu, în fiecare din picăturile ei, şi ea prin mine, să trecem împreună prin toate picăturile vieţilor care vor urma… şi să rămânem aici, ca acum când îi ascult rostogolirea… Şi peste cincizeci – o sută de ani, o fată care nu va dormi şi va asculta cum cade ploaia, cu alt răsunet pe geam, altul pe straşină şi altfel de asfalt… de parcă ar fi mai multe ploi deodată şi fiecare ar vrea să se facă ea singură auzită, să se întrebe când a mai plouat aşa, de ce noapte îi aminteşte ploaia asta, de ce parfum, de ce tristeţe…?
Nu cumva ploaia asta am găsit-o într-o carte? Cum se numea cartea? Cum se numea eroina? Îmi amintesc că avea în ochi o nelinişte, o nostalgie ca a mea, că era îndrăgostită ca mine şi adulmeca roua pământului şi asculta rostogolirea grea a apei din jgheaburi. Îşi asculta singurătatea.”
 
„… prea mult am luptat, prea mult m-am zbătut, prea greu a fost drumul prin pădurea defrişată a vieţii, prea mult mi-a luat pentru a învăţa să zâmbesc, prea lungă a fost calea până aici… pentru ca acum să nu am măcar puţină admiraţie pentru mine însămi. Poate părea o formă de narcisism, dar eu mi-aş fi dorit să fiu şi să scriu ca Anais Nin, să am educaţia şi posibilităţile ei… iar dacă viaţa nu m-a făcut să fiu ca ea, ei bine, modelul meu în viaţă sunt eu…”
 
Cella Serghi- Pe firul de păianjen al memoriei

Aşteptarea…

(I)

Adâncă, seara se topeşte în noapte.
Grele, clipele eşuează în dimineţi încordate.
Spart, gândul brusc îşi încheie revolta
înecat în lumina solară.

Vara reîncepe.
Aşteptarea ca o rană lucidă continuă…

(II)

Ploaie cenuşie în răspărul verii.
Ziua se târăşte abulic.
Zvâcnetul spaimei vesperale
cristalizează sub pleoapa absentă.

Linişte…
Vara luceşte tandru.
Aşteptarea ca o rană lucidă continuă…

Post Navigation