My life, my love

"Ca să nu-ndrăgeşti nimică, tu rămâi la toate rece."

Tudor Gheorghe – Târziu

Mi-e frică, Doamne, c-am ajuns
Demult la mijloc şi nu ştiu
Ce-s, întrebare sau răspuns,
Sunt mort sau încă mai sunt viu?

Ciudate sunete m-ating
Şi-mi lasă urme sângerii,
Ninsorile care mă ning
Sunt prea târzii, sunt prea târzii.

Unde-am greşit şi ce cuvânt
De frica mea s-a pribegit?
Şi cărui dor i-am fost mormânt,
Şi cărui soare asfinţit?

Arată-mi calea şi mă duc
Fără privirea cea-napoi,
Dar dă-mi o lacrimă de cuc
Pe-o frunză mică de trifoi.

Să-mi fie candelă de drum,
Să-mi ţie noaptea de urât,
Când mă vor spânzura cu fum
Să-mi cânte-ncet, atât, atât.

Anunțuri

Single Post Navigation

2 thoughts on “Tudor Gheorghe – Târziu

  1. Nick Arden on said:

    Ce o fi vrut sa spuna omul asta? Ca se teme de moarte? sau ca s-a ratacit si nu mai stie drumul? Tare confuz! Vocea este total neplacuta la urechi.

    • Cipriana Barna on said:

      Ştiu eu? Gusturile nu se discută.
      Sunt rătăciţi de tot felul, o fi şi dânsul unul dintre ei, dar măcar sufletul lui ştie calea. Frica de moarte – dacă asta o fi explicaţia – e absolut firească; ce rămâne în urmă contează. Şi în urma lui Tudor Gheorghe rămân multe, aşa cum e el, cu vocea neplăcută pentru urechile unora. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: